MECANISMUL CREATIEI

Spiritul a fost dat noua ca unic fapt palpabil, fiecaruia dintre noi. Cu mintea rationala intelegem acest fapt! Dar nu putem intelege acest fenomen decat ca pe o divizare, o imparteala pentru fiecare dintre noi, un talcioc.
De fapt fiecaruia dintre noi ne-a fost dat totul si numai incapacitatea noastra de a percepe acest fenomen, ne limiteaza perceptia.
De fiecare data cand descoperim ceva, revelam ceva, simtim in sufletul nostru ca el exista deja, contrar cu mintea rationala care-l percepe ca pe ceva nou.
Acest fapt este posibil pentru ca Creatia are doua manifestari: cea exterioara perceputa de noi ca divizata pentru fiecare dintre noi in parte si, cea interioara, permanent integra, dar nerevelata decat treptat prin semnale revelate exterioare.
Manifestarea spirituala exterioara si cea spirituala, interioara sunt, de fapt, una singura, percepute de noi ca reflexii ale uneia in cealalta pentru a putea descoperi Intregul.
Intuitia, spre exemplu, senzatia ca ne vom intalni cu un eveniment, este o reflexie a manifestarii spirituale exterioare spre interiorul nostru.
Senzatia ca ne-am mai intalnit cu un eveniment, este o reflexie a manifestarii spirituale interioare spre exteriorul nostru.
Un univers spiritual cuprinde alt univers spiritual si, la randul sau cel de-al doilea il cuprinde pe primul. Este posibil daca evadam in fizica cuantica, in notiunile de curbare a spatiului, in vibratiile permanente.
Sa analizam un exemplu simplu:
Un eveniment care credem ca se va intampla, facem afirmatia in acest mod pentru ca privim din interiorul nostru spiritual sau generam o cauza din interior.
Daca privim acelasi eveniment din exteriorul nostru avem senzatia ca el exista deja.
Cum este posibil ca acelasi eveniment sa urmeze sa se manifeste si, in acelasi timp, s-a manifestat deja?
Datorita faptului ca universurile asa cum le percepem noi (de fapt este doar unul) se includ reciproc.
Acest fenomen face posibila afirmatia ca timpul nu exista.
Asa se explica de ce o mare cultura straveche, HUNA, impune principiile urmatoare:

"BINECUVANTEAZA CLIPA PREZENTA" = NU EXISTA TIMP, NU EXISTA TRECUT SI NICI VIITOR

"CREDE IN TINE INSUTI" = PRIVESTE IN INTERIORUL TAU CU INCREDERE SI DETERMINARE

"ASTEAPTA-TE LA TOT CE ESTE MAI BUN" = PRIVESTE IN EXTERIORUL TAU CU INCREDERE SI DETERMINARE

O astfel de explicatie o au si procesele de vindecare cu conditia ca terapeutul sa priveasca din exteriorul evenimentelor spre interiorul evenimentelor iar pacientul sa priveasca din interiorul evenimentelor spre exteriorul evenimentelor.

Cei doi, terapeutul si pacientul, se vor intalni doar daca calea este spirituala-pura. In momentul intalnirii se produce actul de vindecare si el nu este realizat de terapeut. Terapeutul este doar un ghid al pacientului in aflarea secventei cauzale in care pacientul este deja sanatos.

HUNA

1. LUMEA ESTE ASA CUM CREZI TU CA ESTE

2. NU EXISTA LIMITE

3. ENERGIA URMEAZA CALEA ATENTIEI

4. ACUM ESTE MOMENTUL PENTRU PUTERE

5. A IUBI INSEAMNA A FI FERICIT CU CEEA CE AI

6. TOATA PUTEREA VINE DIN INTERIOR

7. EFICIENTA ESTE MASURA ADEVARULUI

Neo-analfabetismul

Nicolae Manolescu

Neo-analfabetismul

1 martie 2013, 19:22

Există mai multe motive care mă fac să vorbesc nu de revenirea la ordinea zilei a vechiului analfabetism, ci de un analfabetism de tip nou.

Părinţii mei fiind profesori, şcoala era mereu prezentă în discuţiile din casă. Când eram adolescent, am auzit de nenumărate ori vorbindu-se despre analfabetism. Asta se întâmpla la începutul anilor 1950, când regimul comunist, aflat la începuturile lui radicale, îşi propusese să lichideze compromiţătoarea moştenire a regimului burghez. Părinţii mei erau nelipsiţi de la cursurile serale la care participau actualele şi viitoarele cadre neştiutoare de carte. Campania avea, desigur, şi alte ramificaţii, la ţară sau în suburbiile marilor oraşe. Cifra avansată de autorităţi: 47% din populaţia României nu ştia să scrie şi să citească. Nu mai ţin minte când campania a fost considerată încheiată şi ultimul analfabet declarat şcolit.

În decursul timpului, am mai aflat, bunăoară, că în Suedia, dacă nu greşesc, a fost descoperită o femeie în vârstă neştiutoare de carte, căreia, sub imperiul emoţiei naţionale, i s-au pus la dispoziţie profesori care s-o înveţe să citească şi să scrie. După 1989, când astfel de informaţii au redevenit curente, a fost tras din nou semnalul de alarmă: procentul copiilor neşcolarizaţi, mai ales de etnie romă, devenise îngrijorător. Aşadar, în perspectivă, un lot la fel de mare de analfabeţi ca şi acela din trecutul burghezo-moşieresc.

Salariaţi care-şi „ascund dificultăţile“

Ziarul francez „Le Monde“ de duminică 17- luni 18 februarie publică o pagină întreagă sub titlul „Analfabetismul, un fenomen puţin cunoscut şi tabu“. Subtitlul e şi mai neaşteptat: „Cu ajutorul unorstrategii de ocolire, aceşti salariaţi reuşesc să-şi ascundă dificultăţile“. E vorba, se înţelege, de dificultăţile provenite din faptul că nu ştiu să citească şi să scrie. Salariaţii cu pricina sunt uneori, ţineţi-vă bine!, conducători de instituţii sau formatori de cadre. Unii îşi explică ignoranţa prin aceea că nu au de-a face de obicei cu cititul sau cu scrisul, apelând discret la prieteni, când sunt în încurcătură.

Mi-am amintit de un personaj al lui Camil Petrescu care purta ochelari negri, sub cuvânt că are probleme de vedere, ca să-şi mascheze iletrismul. Exemplele sunt uluitoare. Toţi au trecut prin şcoală sau pretind acest lucru, dar, spun ei, au uitat ce au învăţat, fiindcă n-au avut nevoie în viaţa lor profesională de fiecare zi.

Acest „illettrisme de retour“ („analfabetism recăpătat“), cu expresia specialiştilor citaţi de „Le Monde“, are o parte comică, putând apărea ca o excepţie scandaloasă, dar excepţie. În fond însă, el maschează o situaţie gravă şi cu consecinţe incalculabile. Există mai multe motive care mă fac să vorbesc nu de revenirea la ordinea zilei a vechiului analfabetism, ci de un analfabetism de tip nou.

Nu am spaţiul necesar să le amintesc pe toate. Voi rămâne la factorul cel mai probabil al neo-analfabetismului: declinul şcolii. Mai pe româneşte, faptul că nu se mai învaţă cum trebuie: sistemul e neadecvat cerinţelor epocii, dascălii nu-şi fac meseria, ideea însăşi de dascăl fiind periclitată, elevii sunt dezinteresaţi, disciplinele, rupte de realitate, manualele, greoaie şi aşa mai departe.

Strategii de ocolire a şcolii

Vechiul analfabetism era consecinţa normală a ne-frecventării şcolii. Noul analfabetism este consecinţa anormală a frecventării şcolii. Diferenţa e de rigoare. De aceea eu n-aş vorbi numaidecât de „strategii de ocolire“ a dificultăţilor create în carieră de neştiinţa de carte, ci de strategii de ocolire a şcolii ca atare, de la primară la universitate.

Vechiul analfabetism era consecinţa normală a ne-frecventării şcolii. Noul analfabetism este consecinţa anormală a frecventării şcolii.

Ce observăm ceas de ceas, zi de zi şi în proporţie de masă, vorba neuitatului Lenin? Observăm că nivelul mediu al şcolii a scăzut şi că tot mai multe cadre, cum li se spune, sau „gulere albe“, îşi trec în CV diplome şi titluri fictive, şcoli neidentificabile, opere ştiinţifice netipărite şi altele. E limpede ce vor ei să demonstreze: faptul că au studiile pretinse legal sau moral de funcţie.

Neo-analfabeţii trecuţi prin şcoală ca gâsca prin apă sunt prezenţi peste tot, au opinii, dau lecţii.

Analfabeţii tradiţionali erau nişte amărâţi bătuţi de soartă, ca şi puii de ţigani de azi pe care părinţii nu-i lasă la şcoală. Nu aceştia din urmă sunt însă problema neo-analfabetismului, ci aceia care se cred şcoliţi. Am făcut totdeauna deosebirea între incultură şi pseudocultură. Neo-analfabetismul e o formă agresivă de pseudocultură. Neo-analfabeţii trecuţi prin şcoală ca gâsca prin apă sunt prezenţi peste tot, au opinii, dau lecţii. Au o aroganţă necunoscută inculţilor de odinioară. Şi spre deosebire de cei la care se referă ziarul francez, care îşi ascund ignoranţa, unii din neo-analfabeţii de astăzi fac paradă de ea. Nu l-am auzit pe cutare lăudându-se că n-a citit nici o carte?

Copiii simt tot mai rar dorinţa sau impulsul de a merge la şcoală, când văd că cele mai spectaculoase cariere le fac neo-analfabeţii, deveniţi modele de urmat în viaţă.

Şcoala se află nu doar la originea fenomenului, ci şi la capătul dimpotrivă: o dată, ca o cauză, a doua oară ca un efect. Copiii simt tot mai rar dorinţa sau impulsul de a merge la şcoală, când văd că cele mai spectaculoase cariere le fac neo-analfabeţii, deveniţi modele de urmat în viaţă. Modele sociale, morale, profesionale, lingvistice, publice sau familiale, ceea ce reprezintă o formă multiplă de deculturalizare. Societatea umană însăşi se află în cea mai mare primejdie din toată istoria ei. 

FIZICA, ENERGII, GAURI NEGRE SI STEPHEN HAWKING

De mai bine de 30 ani dezbatem ce se intampla cu informatia. Se pierde sau nu se pierde? Marea greseala este ca toate mintile luminate isi aloca resursele mentale pentru probleme ce irosesc timpul pe care il avem pentru a intelege menirea noastra.
Este gresit chiar sa spunem ca timpul il "irosim" pentru ca el exista deja in toate formele posibile. Sintagma "nu exista trecut, nu exista viitor, exista doar prezent" explica faptul ca, in urma unui big bang demonstrat stiintific, TOTUL a fost creat.
Ramane doar sa aflam toate manifestarile materiei care...EXISTA DEJA"!
Este falsa impresia ca noi creem! De fapt noi descoperim pas cu pas ce a fost deja creat. Informatia, intradevar, nu se pierde, exista in manifestari infinite!
In ceea ce priveste felul in care percepem aceste manifestari deja existente: avem o singura posibilitate - din interiorul evenimentelor.
Posibilitatea de a percepe din exterior lucrurile, apartine doar Creatorului! De aici vin si speculatiile Universurilor cu mai multe dimensiuni, prin faptul ca nu putem vedea mai mult decat din interior!!!
Einstein si alte minti luminate au intuit aceasta configuratie si au fost coplesiti de imposibilitatea de a "evada". Atata timp cat existam in aceasta forma de viata, tot atat si vedem cu ochii!
Altceva se intampla cu INIMA!
Energia atat de coplesitoare din jurul fenomenului "gaura neagra" se regaseste in inima! In inima fiecarui OM! Sa spunem ca INIMA este poarta care ne poate ajuta sa privim manifestarile materiei din exterior, precum Creatorul.
Stiintific, la nivelul de acum, este aberanta teoria dar mai tarziu cand ponderea trairilor din viata cotidiana va fi prin INIMA, vom putea intelege.
Ca exemplu (pe scurt), exista un caz de leucemie cronica ce se incearca sa fie vindecat cu medicatie, aparate...etc. Nici o sansa!
Cand bolnavul, intr-o sedinta de terapie, lipeste capul de pieptul terapeutului, boala stagneaza si regreseaza! Este o certitudine ignorata de noi toti!!!
Cum se intampla acest fenomen?

Elvis Birsan
10 februarie 2013
www.terapiereiki.blogspot.com
0726624945