CE POTI CERE SI CE NU POTI CERE LUI DUMNEZEU! (nescris de mine)

I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi indeparteze obisnuinta.

Dumnezeu a spun NU .
Nu eu trebuie sa ti-o indepartez ci tu trebuie sa renunti la ea.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-l vindece pe copilul meu handicapat
Dumnezeu a spus NU
Spiritul sau este intreg, iar corpul sau este trecator.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea rabdare.
Dumnezeu a spus NU
Rabdarea este un derivat al durerilor; ea nu se acorda, ea se invata.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea fericire.
Dumnezeu a spus NU.
Eu iti dau binecuvantare; fericirea este in tine.

I-am cerut lui Dumnezeu sa ma scape de durere,
Dumnezeu a spus NU
Suferinta te face sa lasi la o parte grijile lumesti si te aduce aproape de mine.

I-am cerut lui Dumnezeu sa creasca spiritul meu
Dumnezeu a spus Nu
Tu trebuie sa te cresti pe tine insuti dar ma voi ingriji ca sa fii roditor

I-am cerut lui Dumnezeu toate lucrurile care ar putea sa-mi incante viata
Dumnezeu mi-a spus Nu
Eu ti-am dat viata, asa ca poti sa te bucuri de toate lucrurile.

I-am cerut lui Dumnezeu sa ma ajute sa- i IUBESC pe altii, asa de mult cat ma iubeste El pe mine.
Dumnezeu a spus...Ahhhhh, in sfarsit ti-a venit ideea cea buna.

LEGATURA DINTRE GAND SI SUFLET : O LEGATURA INFAPTUITA DE DUMNEZEU PRIN OAMENI, CU INGREDIENTE DIN AFARA TIMPULUI!

Depinde Gandul de Timp?


Evident ca nu! Gandul ne transporta fiinta printr-un culoar alb, imaculat, oriunde, chiar si in viitorul abia simtit.
Gandul da nastere drumului fiintei, faureste calea pe care ne-o dorim sau afla potecile trecutului.
Totul se realizeaza imediat, fara ca Timpul “sa aiba timp” sa deformeze transcendenta Gandului.
Va rog sa va asezati comod intr-un loc confortabil si sa va lasati purtati de Gand. Ce senzatie stranie!
Gandul poate vizita orice, poate afla orice, poate rascoli cele mai ascunse himere.
Si totul se intampla imediat ca si cum Totul este la indemana noastra.
Chiar asa este! Totul este la indemana noastra doar daca intelegem rostul nostru!
Acum dupa ce ne-am asezat confortabil, sa vizitam cu Gandul, Sufletul nostru.
Ce vedem prima data cand intram cu Gandul in Sufletul nostru?

Sufletul depinde de Timp?

Evident ca nu! Si exemple sunt multe: “sufletul ramane vesnic tanar...etc! Sufletul nostru este magazia Gandurilor noastre si daca Gandul nostru este plin de Iubire atunci Sufletul nostru este atotcuprinzator, este infinit.

Una dintre practicile prin care facem legatura atemporala intre Suflet si Gand, este Spovedania prin care intelegem unica manifestare umana, concreta, cu raspuns in afara Timpului.

Sa ai posibilitatea ca Om sa inlantui doua creatii din afara Timpului, printr-o manifestare plasata concret in Timp, este un semn al iubirii ce nu poate fi tagaduit.
Tu ca Om sa beneficiezi de o cale divina prin care sa-ti atingi Sufletul cu Gandul nu poate demonstra decat dorinta divinitatii de a simti tu ca Om Constiinta Universala.
Dar scopul pentru care am primit o astfel de binecuvantare, care este?

Sa te spovedesti inseamna ca ierti iar iertarea este un act involuntar de vointa crestina, cum am mai spus.
Nu poti ierta voluntar!
Este involuntar chiar daca pleaca de la un act de vointa concret pentru ca, odata realizata legatura dintre Gand si Suflet, Omul ca fiinta creata este proiectat in afara timpului fara sa mai detina repere ale voluntarului. In acel moment omul straluceste si se manifesta in mod divin.
Se apropie de Infinit in incercarea de a se suprapune Creatiei.

In planul nostru concret, hipnoterapia are o lege de aur care spune ca atunci cand constientul si subconstientul unei fiinte sunt in conflict, in mod invariabil, castigator iese subconstientul. Este legea Conflictului.
Sau ori de cate ori logica si imaginatia sunt in conflict, castigatoare iese imaginatia.
Subconstientul este cladit de Gand!
Imaginatia este gradientul Gandului sau inspiratia Gandului!!!
Acum putem indrazni sa cladim drumul Gandului catre Suflet care este CASA GANDULUI!

Deci Gandul poate fi inmagazinat, stocat!
Dispare Gandul vreodata, pate fi sters?
Da, intr-un singur mod! Cel rau poate fi sters prin Spovedanie!
Gandul bun nu poate fi sters. Ar fi un nonsens!!!
Aici trebuie sa dau ca exemplu experienta incaperii foarte intunecate. Este suficient sa aprindem doar o lumanare si intunericul se dizolva.
Dar, avand o lumanare aprinsa, oricat intuneric am aduce nu o putem stinge!!!!

Sa luam aminte la acest exemplu!

SENSUL FIINTEI

Pentru a gasi sensul fiintei noastre trebuie sa ne ajutam de un exercitiu-joc:

Impartiti tot ceea ce va inconjoara si fac parte din viata voastra, in doua mari categorii:

A. Cele ce sunt influentate de timp
B. Cele ce nu sunt influentate de timp

In acest fel intelegem sensul fiintei noastre.

A. MATERIALITATEA in generarea ei de catre existenta noastra fizica.
B. SPIRITUALITATEA in generarea ei de catre constiinta noastra spatiala.

Intre ele se afla omul reprezentat de creatia divina. El se mentine in prima faza a vietii intr-o suspensie de mijloc dupa care se deplaseaza asimptotic(Petre Tutea) catre definirea spirituala pe care nu o va atinge niciodata dar catre care tinde permanent intr-un exercitiu ciclic de atingere a Perfectului.

Sau caderea in derizoriu, intr-un plan concret, fizic, in care timpul are primul rol.

Primul sens, in care fiinta incearca o apropiere de Absolut in speranta desavarsirii, nu se va realiza niciodata pentru ca Omul, fiinta in general, il cauta pe Dumnezeu, cauta Desavarsirea.

Putem da un exemplu brutal, respectiv oameni impliniti financiar care construiesc biserici iar pe peretii bisericilor respective sunt pictati Sfinti cu chipul lor.

O Entitate care este Absolutul, Adevarul suprem, nu are nevoie de constructii cu chipurile noastre pictate pe pereti!
O Entitate care este Desavarsirea nu asteapta de la noi cadouri!
El asteapta sa-i daruiesti in aceiasi termeni in care a facut-o si el, ce ai imprumutat tu de la El cand te-ai nascut: Sufletul!

Aici intervine ratiunea omului si uite asa ajungem sa-i dam lui Dumnezeu obiecte, la schimb, in locul Sufletului.
In aceasta situatie, probabil, Dumnezeu se amuza si spune: “ Este bine si asa, te astept o eternitate!”
Dumnezeu nu poate fi cautat ca si cum te duci la vecinul, bati la usa si intrebi daca e acasa.

Pe Dumnezeu il afli, afli Adevarul absolut.
Lui Dumnezeu nu poti sa-i dai ceva, trebuie sa inveti sa daruiesti!

Cum il afli? – este o intrebare grea. Daca am fi stiut inseamna ca am fi folosit logica, ratiunea, care nu au legatura cu El si doar am fi avut impresia ca-l gasim, cum se intampla de obicei.

Cred ca raspunsul este ceva de genul: “Invata sa fii smerit si va veni El sa te bata pe umar!”(similar cu expresia populara "pica din Cer")

V-ati gandit vreodata ca procreerea, actul in sine, obliga la comuniunea cu Dumnezeu? Acest act al perpetuarii fiintei genereaza in mod obligatoriu legatura cu Dumnezeu!
Pentru ca fiinta fara suflet NU EXISTA!

DESPRE EXISTENTE PARALELE SAU VIATA CA MANIFESTARE IN PLANURI PARALELE!

Am revelat intr-o alta postare existenta unei substante care poate fi accesata numai spiritual, numai cu gandirea intuitiva, pe taramul unde nu exista logica!

Avand in sufletul meu aceasta substanta, care se simte cu inima, am incercat sa o intreb despre cele doua gradiente: binele si raul.
In taramul revelatiilor vezi cu ochii intuitiei o mare suprafata cu multe depresiuni si ascensiuni. Este in continua miscare intr-o lupta creativa pentru rasturnarea echilibrului dintre bine si rau.
Dar niciodata nu se va rupe echilibrul pentru ca, in timp ce tu ca fiinta modifici relieful acestei substante prin trairi si fapte de o anumita rezonanta, in alta parte se reflecta opusul actiunilor tale in asa fel incat suma tuturor actiunilor este o linie ce demarca exact mijlocul.
Sa spunem ca este principiul actiunii si reactiunii spirituale”.
Global, acest mecanism genereaza un murmur continu ca si cand totul ar fierbe, s-ar misca in cautara echilibrului perfect. Este entropia sistemului spiritual sau suflul vietii!
De fapt, aici discutam de o a doua lume, a noastra, pe care o putem percepe doar gandind intuitiv, cu ochii mintii!
De ce tot insist pe acest subiect?
De mii de ani, sa zicem, de la inceputul Creatiei noastre, suntem orbi in cautarea unor alte lumi incercand sa ne refugiem din lumea noastra fizica cladita de noi numai cu suferinta!
De mii de ani incercam sa gasim Poarta catre alta Lume in speranta ca, la un moment dat, se va deschide aceasta poarta si vom patrunde in locuri cu infinit mai multe posibilitati.
Dar tot incercand, ramanem sleiti de putere in acelasi loc, deznadajduiti si neimpliniti. Vina este in totalitate a noastra pentru ca nu ne dorim sa aflam modul in care putem face acest salt vindecator. Avem la indemana acest mod de a trece Dincolo!!!
Coexistam cu cealalta Lume secunda de secunda!
Ce ne trebuie?
Este vorba despre Sufletul nostru!
Pana nu vom intelege cu intreaga noastra fiinta ca Sufletul exista si este un Dar pentru ca noi sa avem sansa cunoasterii revelate, ne vom lovi permanent de neputinta implinirii fiintei fiecaruia.
Sufletul imbraca Omul intr-o mantie de substanta Divina doar atunci cand revelam. In acel moment suntem capabili sa ne transportam intreaga fiinta catre Infinit.
Filozofii dogmatici(vezi Petre Tutea) atrag atentia asupra faptului ca Implinirea, Mantuirea, sunt atinse in mod revelat.
Este momentul in care expresia “crede si nu cerceta” poate fi inteleasa!
Am mai putea explica fiinta umana ca fiind un complex sistem de planuri existentiale cu o singura legatura, Sufletul!
In acest mod abandonam teoria unei alte lumi si asimilam teoria lumilor din interioarul fiintei noastre.
Usor, usor ne apropiem de intelegerea de care avem nevoie.