Trebuie sa recunosc faptul ca una dintre marile mele preocupari pentru care ma documentez permanent, studiez facilitati ale softurilor din domeniu...etc, este teoria riscului.
Intuim ca suntem lansati in viata intr-un mare bazin al riscurilor de orice fel!
Zilele trecute am ramas blocat datorita gandului ca acest concept nu exista. In ceea ce am scris si postat pe acest blog, sustin faptul ca aceasta teorie a riscului nu exista dar, niciodata, nu mi s-a parut atat de evidenta predestinarea intregului flux al vietii, a tot ce ne inconjoara.
Una este sa cochetezi in sensul filozofiei mistice cu acest concept, alta este sa-ti dai seama, evident, de pierderea de timp privind acest concept.
In cautarea unor cursuri evoluate privind teorii despre risc am gasit sute de carti care tratau subiectul respectiv. In acest context am realizat ca cea mai complexa carte, scrisa vreodata, despre teoria riscului, este Biblia.
Si, de aici, incepe sa se naruiasca toata atitudinea noastra in incercarea de a invata si controla riscul.
Noi ce facem, de fapt? Incercam sa cunoastem cat mai bine riscul, in toate aspectele si manifestarile sale, cu scopul de a-l minimiza, de a-l controla!
Suntem nebuni pentru ca incercam sa controlam ceva ce nu exista, incercam sa minimizam predestinarea noastra de fiinta creatoare de fenomene predestinate.
Formam un lant al manifestarilor predestinate. De aici vine si legea universului: "CREATIA PERPETUA A VIETII ESTE UN RISC DEJA ASUMAT CU UN INCEPUT SI SFARSIT, CUNOSCUTE"
Direct spus: Biblia isi asuma riscul de a ne explica trecutul, prezentul si viitorul in termeni reali.
"CREATIA VIETII ESTE SINGURUL FENOMEN CARE METAMORFOZEAZA INCERTITUDINEA IN CERTITUDINE" - de aici si marele sfat al Universului: "CREDE SI NU CERCETA!"
Cercetezi, incerci sa afli ceva ce exista deja, numai ca sa te afli in treaba, invocand riscul sau altceva, sau crezi si te indrepti direct spre rezultat, fara sa existe riscul ca ai inteles gresit?
