Voi incerca sa raspund la aceasta intrebare, folosind anumite definitii:
LEGEA UNIVERSULUI
“ORICE SISTEM PRIVIT CAUZAL, DIN AFARA LUI, ESTE, DIN PUNCT DE VEDERE GLOBAL, GUVERNAT DE O SINGURA LEGE, LEGEA ARMONIEI”
LEGEA SUBSISTEMELOR UNIVERSULUI
“ORICE SISTEM PRIVIT CAUZAL, DIN INTERIORUL LUI, ESTE, DIN PUNCT DE VEDERE LOGIC, STRUCTURAT SI GUVERNAT DUPA LEGI CAUZALE INDIVIDUALIZATE”
“UN SUBSISTEM NU POATE FI PRIVIT CAUZAL, DIN AFARA LUI PENTRU CA ESTE PARTE DIN LEGEA ARMONIEI.”
Prin aceste definitii incerc sa explic ca cel mai important este sa stim, atunci cand emitem o actiune, unde ne aflam cauzal!
Din interior nu putem privi cauzal decat cu mintea, cu ochii!
Din exterior putem privi cauzal cu inima, cu constiinta. Ca sa reusim sa privim intreg Universul, ca sa reusim sa intelegem Legea Armoniei, trebuie sa invatam sa privim cu inima!
Revenind la titlul acestei postari, exemplul cel mai concret privind evaluarea actiunilor noastre este PROCESUL DE CONSTIINTA, sau modul in care reusim sa ne plasam in mijlocul Legii Armoniei.
Prin procesul de constiinta ne ridicam deasupra existentei cotidiene si apelam constient sau inconstient la Legea Armoniei.
Sigur ati observat ca, cu cat sunt mai grave faptele, cu atat mai puternic este procesul de constiinta care in final duce la MARTURIE. Eu numesc aceasta marturie fortata de procesul de constiinta, spovedanie.
Deci, la sfarsitul fiecarei zile, sa facem propriul nostru proces de constiinta si vom afla ce am realizat in acea zi.
Nu trebuie sa ne pronuntam asupra corectitudinii faptelor noastre raportandu-ne la legi ale subsistemelor cauzale.
Trebuie sa ne pronuntam cu sufletul asupra faptelor noastre. Sa lasam sufletul sa raspunda. Aceasta este evaluarea corecta a faptelor noastre.
Legea Armoniei nu poate fi influentata in sinea ei. Nu putem decat sa generam reactiune la actiunile noastre!
OM MANI PADME HUM
marți, 12 aprilie 2011
vineri, 8 aprilie 2011
SFATURI SI INDEMNURI ALE PARINTELUI ARSENIE BOCA
- Toate rugăciunile sunt bune; e mai bună rugăciunea vameşului: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dummnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Ia-o în braţe în orice moment.
- Mai bine o rugăciune pentru cel care înjură, decât o observaţie.
- Înainte de o primejdie mare să se citească Acatistul Mântuitorului trei zile, timp în care să nu se mănânce şi să nu se bea nimic.
- Mai multă rugăciune către Sf. Înger Păzitor.
- Mai mare este omul în genunchi, decât în picioare.
- Soluţia nu e de a aduna totul în tine, de a încerca să rezolvi tu totul; fără ajutorul supranatural te va face să explodezi.
- Mi se pare că factorii esenţiali ai vieţii sunt instinctele primordiale, profunde, ale omului: de înmulţire, de nutriţie, de îmbrăcăminte, de foame, uneori mult mai puternice decât raţiunea şi credinţa. De accea trebuie să ţinem seama de aceşti factori esenţiali ai vieţii, ţinându-i în echilibru, cu raţiunea şi credinţa. Soluţiile de mijloc nu pot depăşi crizele existenţei, tragedia omului.
- Fapt e că credinţa e o asceză a raţiunii.
- Lepădarea de lume are două trepte.Întâi ne lepădăm de lumea din afară şi de tot ce ne-ar putea ţine legaţi de ea. În al doilea rând ne lepădăm şi de toate asemănările noastre lăuntrice cu lumea. Acestea sunt patimile, năravurile şi toate slăbiciunile noastre personale. Să desăvârşim lepădarea de lume cu lepădarea de sine. Lepădarea de lume e o convingere, pe care poţi s-o ai şi-n mijlocul lumii stând, precum poţi să n-o ai în adâncul pustiei petrecând.
- Mântuirea se lucrează numai pe ruinele egoismului.
- Toţi cei ce umblă după plăceri, de orice fel, nu vor scăpa de primejdii, căci sub orice plăcere e încolăcit un şarpe.
-Să nu vorbeşti niciodată despre proiectele tale, căci cel rău ştie doar ce vorbeşti nu şi ce gândeşti şi ţi le nimiceşte.
- Dreapta socoteală îi mai mare ca postul, dar cu ascultare de duhovnic… Iar dacă va veni asupra ta vreo furtună şi vreo clătinare, acestea vor fi pe măsura neascultării tale. Căci pe cel ce ascultă cu adevărat, nici diavolul însuşi, spun Părinţii, nu-1 poate vătăma.
- Când eşti împrăştiat, nu-i bine.
- Păstrarea capacităţii de încadrare în disciplină a unui suflet, face dovada armoniei şi valorii sale.
- Un organism topit cu postul nu mai are putere să schimbe convingerile conştiinţei.
- Mai bine de jumătate din numărul patimilor sunt ale minţii. Postul lucrează şi asupra acestora.
- Să-mi ţină Dumnezeu credinţa de copil.
- Să căutăm Ierusalimul din noi, nu cel din Israel.
- Cel cu un talant, din Sfânta Evanghelie, are numai botezul şi talantul lui i se va da celor fără botez, dar cu fapte.
- Mai bine o rugăciune pentru cel care înjură, decât o observaţie.
- Înainte de o primejdie mare să se citească Acatistul Mântuitorului trei zile, timp în care să nu se mănânce şi să nu se bea nimic.
- Mai multă rugăciune către Sf. Înger Păzitor.
- Mai mare este omul în genunchi, decât în picioare.
- Soluţia nu e de a aduna totul în tine, de a încerca să rezolvi tu totul; fără ajutorul supranatural te va face să explodezi.
- Mi se pare că factorii esenţiali ai vieţii sunt instinctele primordiale, profunde, ale omului: de înmulţire, de nutriţie, de îmbrăcăminte, de foame, uneori mult mai puternice decât raţiunea şi credinţa. De accea trebuie să ţinem seama de aceşti factori esenţiali ai vieţii, ţinându-i în echilibru, cu raţiunea şi credinţa. Soluţiile de mijloc nu pot depăşi crizele existenţei, tragedia omului.
- Fapt e că credinţa e o asceză a raţiunii.
- Lepădarea de lume are două trepte.Întâi ne lepădăm de lumea din afară şi de tot ce ne-ar putea ţine legaţi de ea. În al doilea rând ne lepădăm şi de toate asemănările noastre lăuntrice cu lumea. Acestea sunt patimile, năravurile şi toate slăbiciunile noastre personale. Să desăvârşim lepădarea de lume cu lepădarea de sine. Lepădarea de lume e o convingere, pe care poţi s-o ai şi-n mijlocul lumii stând, precum poţi să n-o ai în adâncul pustiei petrecând.
- Mântuirea se lucrează numai pe ruinele egoismului.
- Toţi cei ce umblă după plăceri, de orice fel, nu vor scăpa de primejdii, căci sub orice plăcere e încolăcit un şarpe.
-Să nu vorbeşti niciodată despre proiectele tale, căci cel rău ştie doar ce vorbeşti nu şi ce gândeşti şi ţi le nimiceşte.
- Dreapta socoteală îi mai mare ca postul, dar cu ascultare de duhovnic… Iar dacă va veni asupra ta vreo furtună şi vreo clătinare, acestea vor fi pe măsura neascultării tale. Căci pe cel ce ascultă cu adevărat, nici diavolul însuşi, spun Părinţii, nu-1 poate vătăma.
- Când eşti împrăştiat, nu-i bine.
- Păstrarea capacităţii de încadrare în disciplină a unui suflet, face dovada armoniei şi valorii sale.
- Un organism topit cu postul nu mai are putere să schimbe convingerile conştiinţei.
- Mai bine de jumătate din numărul patimilor sunt ale minţii. Postul lucrează şi asupra acestora.
- Să-mi ţină Dumnezeu credinţa de copil.
- Să căutăm Ierusalimul din noi, nu cel din Israel.
- Cel cu un talant, din Sfânta Evanghelie, are numai botezul şi talantul lui i se va da celor fără botez, dar cu fapte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)