In fiecare zi ne lovim de informatii, descoperiri diverse. Toate se opresc la “ce este viata...?”!
Intr-o emisiune cu caracter stiintific se expunea problema Big-Bang-ului, moment de la care se presupune ca a luat nastere Universul.
Universul este in expansiune ceea ce aduce dovada ca la origini, la primul moment, a existat o explozie de dimensiuni si putere greu de imaginat.
Fortele eliberate expandeaza Universul si acum iar ecourile acestui “Buuuum” se aud si acum, dovada fiind acei pureci de pe ecranul televizorului cand nu prindem nici un post.
Toate bune dar inainte de Big-Bang ce era?
Emisiunile, oamenii de stiinta, toti spun ca era NIMIC , si trec mai departe cu nonsalanta si usurinta subliniind neputinta de a intelege “ce a fost inainte de...”.
Incercand sa raspunzi la o astfel de intrebare, “ce a fost inainte de Big-Bang, ai senzatia unui dop in minte.
Ar fi ceva, dar mintea se blocheaza, refuza sa mearga mai departe cu intelegerea.
Dupa aceasta etapa, oamenii de stiinta au mai descoperit ceva, au explicat ca lumina era prizonierul fortelor de atractie gravitationale imense, a densitatii imense a materiei pe parcursul formarii stelelor, dupa care, odata cu racirea treptata a nucleelor formate, fortele acestea isi micsoreaza puterea de atractie, de coeziune, pina la momentul in care lumina explodeaza, se elibereaza intr-un Big-Bang, al doilea de data asta!
Sa mai intelegem ca inainte de “eliberarea luminii” formarea Universului a fost infaptuita intr-un intuneric desavarsit.
Nu vi se pare ca seamana foarte mult cu Geneza!
Iar Biblia a fost scrisa mult inainte de a fi noi, oamenii, capabili sa explicam stiintific ce se intampla cu Universul.
Personal, ma irita faptul ca trecem prea usor peste acest “NIMIC” care a fost inainte de Big-Bang.
Inainte de Big-Bang suntem exact la granita lui “crede si nu cerceta”!
Daca mergem in sens invers, acum, si cercetam atomul vom observa ca, odata cu descoperirea fuziunii (descoperire revelata) energia eliberata de aceasta minuscula parte din Univers, a dat forta nasterii Umiversului!
Un om de stiinta, celebru in studiul geneticii si a manipularii genetice(nu am sa-i spun numele din respect pentru ceea ce a spus), dupa o viata de studii in care a intervenit in multiple feluri la modificarea genetica a vietii, a afirmat ca toata munca este in zadar pentru ca omenirea nu a raspuns la cea mai simpla intrebare: CE ESTE VIATA!
In acest sens, in amurgul vietii, acest mare om de stiinta a explicat ca oamenii de stiinta fac descoperiri din vanitate, intr-o concurenta acerba, ocolind sau pur si simplu sarind peste inceput, adica raspunsul la intrebarea: CE ESTE VIATA?
Tot acest om de stiinta explica faptul ca inventiile genereaza schimbari ireversibile care, insumate, aduc modificari ireversibile ale constiintei umane!
Tot acest mare om nu condamna oamenii de stiinta, din perspectiva conceptului ca Omul este o Creatie neterminata ce are nevoie permanent de Implinire, de Desavarsire!!!
Toti intuim acest fapt, constientizam ca mai avem nevoie de ceva pentru a fi impliniti dar cautarea pe parcursul vietii nu este de calitate pana la un moment dat!!!
Cumva trebuie sa intelegem ca suntem in fiecare moment pe granita dintre BINE si RAU, si atunci cand suntem in momentul Big-Bang-ului, si in orice moment in care aducem modificari ireversibile.
Sa mai intelegem ca oameni reputati ai stiintei, in final, ajung la aceiasi concluzie.
Cu siguranta ne-ar salva sa intelegem: CE ESTE VIATA? Sau CE SE INTAMPLA ATUNCI CAND PRIMIM SUFLETUL, DE LA CINE IL PRIMIM, CE TREBUIE SA FACEM PENTRU ACEST DAR?
De la acest punct Universul s-ar schimba printr-un alt Big-Bang, de data asta spiritual!
Drept pentru care aceste afirmatii reveleaza vesnic adevarul:
“Atunci cind nu intelegem anumite lucruri devenim in mod sensibil fericiti!
Fericirea este o forma de protectie a existentei, o pierdere de timp voita si nevoita a firii noastre.
Ne propunem sa imbratisam fericirea in mod continuu si obtinem o zaharisire a vietii similara cu inertia sau impietrirea.
Omul a fost daruit Pamintului pentru a procesa suferinta!
Alegem sa suferim fara sa ne saturam vreodata de ea!
Nicaieri vom fi mereu pentru ca ceea ce cautam in viata nu putem intelege decit dupa ce suferinta nu mai reprezinta un instrument atotputernic de a ne obliga sa evoluam!"
