Sa pornim ca punct de referinta de la un “eveniment-cauza” de orice natura ar fi el.
Conform fizicii pe care o cunoastem, acest eveniment va genera cauzal alte evenimente-cauze(actiuni) care la randul lor vor genera cauzal alte evenimente-cauze,....., si tot asa intr-o generare infinita de evenimente-cauze.
Pana unde? Pana cand?
Am putea scapa de raspuns afirmand ca totul se cumuleaza intr-un infinit inimaginabil.
Dar nu este asa.
Sa ne imaginam o punga de floricele pe care o punem in cuptorul cu microunde. Floricelele se desfac fiecare pana cand punga capata dimensiunea maxima si procesul se opreste.
Aceste evenimente-cauze(floricelele care s-au desfacut) se opresc la un moment dat limitate de granite cauzale(nu mai exista cauze datorita saturatiei). Este necesara trecerea printr-o sectiune non-cauzala a tuturor evenimentelor.
Este asa zisul punct zero sau vidul cuantic. Simtim o viitoare eliberare a cauzelor generatoare de evenimente, printr-o implozie generatoare a unei noi cauze care la randul ei formeaza prima pereche eveniment-cauza, si tot asa,..., catre o noua trecere non-cauzala.
Se nasc alte intrebari!
Cine hotaraste cand se intampla aceasta trecere?
In ce conditii se ajunge la acest eveniment.
Si multe alte intrebari.
Pentru a forma o gandire care sa inteleaga intotdeauna partial aceste transformari trebuie sa cautam nu numai transformarile cantitative dar si cele calitative.
Acest punct zero produce schimbarea cantitativa a evenimentelor-cauza dar si un salt calitativ-spiritual al tuturor acestor evenimente-cauza.
